La inceputul lunii, perioada 3-10 august, ne-am intalnit prieteni vechi si prieteni noi ... la PLOPU... Ca intotdeauna ... ”Locul unde Dumnezeu te atinge” ... Mi-a revenit onoarea sa particip din nou cu o meditatie la devotional... Tema zilei: Despre atitudine... Va impartasesc si voua aceste ganduri... Si asa aveti o parte din Plopu in caz ca nu ati putut ajunge... sau va reamintiti ca in drumul spre varf... si dupa el... Atitudinea conteaza... Melodia folosita la meditatie a fost de la Argument - Un nou inceput... Dar atunci cand am lucrat la aceasta meditatie melodia Live like a king a lui David Phelps m-a ajutat foarte mult... Asa ca le aveti mai jos pe amandoua... :) Enjoy!!!
Conform Dictionarului Explicativ al Limbii Romane: Atitudine
– 1 tinuta sau pozitie a corpului... si
2 fel de a fi sau de a se comporta reprezentand adesea o anumita conceptie. Sa
le luam pe rand sau si mai bine... sa le combinam putin.
Caracterul se manifesta prin atitudinea pe care o avem
despre anumite lucruri, persoane, situatii. Simplul act de a avea o anumita
pozitie a corpului intr-o discutie conteaza pentru felul in care se desfasoara
aceasta. Una e sa discuti cu cineva care ti se uita in ochi si denota interes
pentru ceea ce ai de zis, si alta e sa discuti cu crestetul capului cuiva care
se uita in pamant, sau cu obrazul ei drept sau stang pentru ca persoana
respectiva se uita oriunde numai la tine nu.
Pentru a avea atitudini corecte prima data trebuie sa avem
conceptii clare, principii de viata, nu convingeri fanatice sau superstitii
vagi.
Comportamentul nostru curge din atitudinea noastra iar
atitudinea noastra se trage din conceptiile pe care ne-am cladit caracterul.
In Ioan capitolul 18 ne sunt prezentate evenimentele care au
precedat jertfa Domnului Isus Cristos pe crucea de la Golgota. Este un capitol
care abunda in diferite atitudini.
Haideti sa luam personajele pe rand, primul care apare este
Iuda, desi rolul lui este unul negativ totusi atitudinea lui este increzatoare,
nu se trage atat din convingere cat se trage din faptul ca are un grup de
oameni inarmati impreuna cu el.
La Domnul Isus observam o atitudine de demnitate atunci cand
este interogat asupra identitatii Sale, nu se ascunde ci raspunde clar si
raspicat, chiar de mai multe ori... Bineinteles ca stia ce il asteapa, si ca
oamenii aceia au intentii nu tocmai onorabile, dar asta nu l-a facut sa adopte
o atitudine de lasitate. Domnul Isus stia care ii este misiunea pe acest
pamant, acceptase deja faptul ca trebuie sa fie jertfa suprema care putea sa
ridice pacatul lumii, stia ca doar prin El oamenii vor fi impacati cu Dumnezeu.
Atitudinea Lui venea din convingerea pe care o avea in misiunea care ii fusese
incredintata.
Si-acum sa vorbim putin despre Petru... in prima instanta il
vedem actionand impulsiv, increzandu-se in puterea sabiei sale, parca uitase
complet tot ceea ce spusese Isus despre jertfa, rascumparare, inviere. Domnul
Isus ii aduce aminte ca are ceva de indeplinit care nu coincide cu ideile celor
din jur despre revolutie, nou imperiu si altele asemanatoare, dar in acelasi
timp il avertizeaza de faptul ca in curand convingerile ii vor fi zdruncinate
intr-atat incat sa il faca sa se lepede de tot ceea ce invatase si crezuse timp
de trei ani si jumatate.
Atunci cand ajunge la poarta locului unde fusese dus Isus,
Petru parca isi pierde atitudinea impulsiva, asteapta sa fie lasat inauntru
prin interventia unui alt ucenic... si incearca dinadins sa nege orice legatura
intre el si Domnul Isus. Din pacate caracterul iti influenteaza atitudinea asa
ca pentru cei din jur era evident ca Petru nu era doar unu galilean ci ca era
unul din cei care il urmasera indeaproape pe Isus, vorba si felul de a se
comporta il dadeau de gol. Atitudinile lui fusesera slefuite de persoana care
il invatase timp de trei ani jumate despre adevarurile de necontestat ale lui
Dumnezeu.
Cand in cele din urma isi da seama ca se lepadase de 3 ori
de cel pe care il proclamase ca si Fiu al lui Dumnezeu, Petru capata o
atitudine de om invins. In alte pasaje biblice observam cum Isus este acela
care prin faptul ca isi arata iertarea ii reda lui Petru o atitudine demna, il
restaureaza ca mai apoi sa devina o persoana care sa aibe o contributie
semnificativa in raspandirea adevarului rascumpararii lui Dumnezeu.
Domnul Isus atat in fata marilor preoti cat si in fata lui
Pilat arata o atitudine demna, ferma, si in nici un caz sfidatoare. El stia
mult mai bine decat oricine cine este si exact cum vor decurge lucrurile, nu a
lasat nimic sa intervina in calea misiunii Sale. Poate i-ar fi fost usor sa
aleaga calea omeneasca de a incerca sa scape de moarte, dar atunci venirea Lui
si faptul ca a invatat pe atatia despre Dumnezeu si mantuire nu ar fi ajutat la
nimic.
Despre marii preoti evident am avea multe de spus si nu
lucruri bune, asa ca e destul un... ” asa nu ” ...
In schimb Pilat... este un personaj tare interesant... desi
nu apartine culturii iudaice... totusi stia ca ceva nu este in regula cu
dorinta aceasta a marilor preoti de a-l vedea pe Isus murind, chiar ei ii
marturisesc foarte franc faptul ca apeleaza la el doar pentru ca lor le este
interzis sa omoare pe cineva. Pilat stia foarte bine ca este folosit de
conducatorii iudei, dar le face ”jocul” pentru a nu-si periclita statutul
politic, chiar daca nu credea deloc faptul ca Isus merita soarta spre care se
indrepta, chiar incearca sa le ofere alta solutie, dar in cele din urma
lucrurile se desfasoara asa cum trebuia, nu atat in conformitate cu planurile
iudeilor cat cu planul lui Dumnezeu.
In tot acest pasaj, sau mai bine zis de-alungul Bibliei,
atitudinea lui Dumnezeu fata de omul cazut in pacat, este una de dragoste.
Dumnezeu si-a dat singurul Fiu ca jertfa pentru noi, ca noi sa putem fi numiti
la randul nostru copii ai lui Dumnezeu. Tot
ce trebuie sa facem noi este sa credem in aceasta jertfa, sa il acceptam
pe Isus ca Domn si Mantuitor, sa Il lasam sa ne fie Frate si Prieten, sa
schimbam atitudinea de oameni invinsi pe cea de oameni invingatori.
Ideile pe care noi le avem, principiile noastre sunt acelea
care influenteaza atitudinile noastre, atunci cand principiile noastre se
bazeaza pe Cuvantul lui Dumnezeu si atitudinile noastre vor fi cele corecte.
Iar o atitudine corecta este aceea care ne poate influenta pozitiv viata,
atunci cand aiconceptii clare si atitudini corecte, chiar daca va fi greu, vei
fi gata sa faci intotdeauna ceea ce este bine si corect, poate chiar sa ai si
un zambet pe fata.
