Reconsiderare

de Rodica Iova

M-am legat cu toate funiile de Tine

Pentru că Tu nu te sfărâmi niciodată.

Atâtea planuri mi-au căzut în apă,

Iar barca de salvare s-a întors fără ele.

Atâtea idei mi le-a luat vântul,

N-aveam cum să le mai adun

Și le-am declarat pierdute pe drum.

Și nu mai era mult

Până când eu însumi aș fi căzut

Însă mi-am zis în mintea mea de lut:

- Planurile pot să mi se înece,

Ideile pot să se ducă

Dar eu sunt prea valoros

Ca să sfârșesc într-un cimitir amenajat frumos

Sau în ape cu sclipiri de rubine.

Așa că m-am legat cu toate funiile de Tine.

” Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar și gândul veșniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârșit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu. ” ( Eclesiastul 3:11 )

Poate nu va fi ușor să așteptăm ceea ce Dumnezeu are pregătit pentru noi, dar de ce să ratăm ceva frumos la vremea lui, pentru ceva primit instant care dispare într-o clipire?