Zilele acestea am avut ocazia sa meditez la ” atitudini ” cu ajutorul unui prieten drag, care mi-a oferit o privire in gandurile lui, si mi-a dat mana libera sa le prelucrez in stilul meu propriu.
Am ajuns la concluzia ca trebuie sa luam atitudine cu privire la atitudinile pe care le avem. Cineva spunea ca: fie iti controlezi atitudinea sau ea te controleaza pe tine. Cred ca a venit timpul sa ne controlam atitudinile.
Atitudinile stau la baza deciziilor noastre, o atitudine devine obicei, devine parte integranta a caracterului.
Cunoasterea pe care noi o avem despre Dumnezeu se manifesta si prin atitudinile noastre.
Alegem sa facem ceva, sau decidem sa nu ne implicam, daca nu ne afecteaza pe noi cu nimic.
Lasa-ma sa te las sau Daca voi nu ma vreti eu va vreau?
Ce hotaram sa facem, atitudinea tine de vointa, de alegere, vrem sa iubim?alegem sa facem asta?
Cum iubim, cat iubim, de ce iubim?
Ca Isus, pana la moarte, pentru ca noi am fost iubiti intai!
Atitudinea pe care noi o avem intr-o anumita imprejurare poate fi singura marturie despre Dumnezeu pe care o poate avea o persoana. Daca atitudinea noastra nu arata ceea ce trebuie, un suflet poate sa nu fie atins. Daca atitudinile noastre sunt izvorate din prezenta Duhului, cate persoane pot fi atinse si fara sa facem noi ceva, pur si simplu pentru ca existam?
Indemnul meu, pentru mine, pentru noi: Sa luam atitudine fata de atitudinile noastre, si sa renuntam la cele rele, lasand Duhul sa lucreze prin noi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu