Dragoste neprefacuta...lauda pura...inchinarea perfecta!
Dragostea neprefacuta se invata, se vede cu ochiul liber atunci cand te uiti in sus, cand te uiti la EL. Lauda pura se ridica dintr-o inima plina de dragoste neprefacuta... Dar cat de greu ne ridicam uneori mainile spre cer ( nu ma refer neaparat fizic) de cate ori nu zicem : ce timp frumos de inchinare, si tot ce-am experimentat de fapt a fost muzica buna fara pic de spiritualitate... Cum sa-i aducem lui Dumnezeu o inchinare perfecta atunci cand simtim ca nu avem nici macar un zambet de dat? Cum sa ridicam mainile spre cer, cand ne simtim ingropati de pacat? Parca privim un cer superb prin geamul murdar al unui tren, am vrea sa intindem mana, dar murdaria ne opreste... Nu spun ca am solutia ideala, singura modalitate de sfintire pe care o vad eu acum e sa ne lasam de incercarile de sfintenie prin propriile puteri, sa ne lasam de cautarea de a fii perfect prin vointa proprie, sa ne prosternem la picioarele Lui, sa-I lasam viata noastra la dispozitie, sa fim gata sa invatam dragostea de la EL. Sa-I spunem: Tata, nimic nu am, sunt nimic, fa Tu din mine ceea ce vrei, ceea ce iti aduce lauda, nu vreau sa am alt scop in viata decat sa iti fiu pe plac!
Atunci cand suntem gata pur si simplu sa lasam sa treaca prin noi Duhul Sau, sa ne curateasca, sa ne umple, fara formule, fara norme, cu simplu scop de-a ne inchina Aceluia care a fost,este si va fi, atunci si doar atunci, vom experimenta inchinarea perfecta! Inchinarea pe care Tata si-o doreste de la noi, copii Lui!
Melodia zilei:
prea trist. dar e frumos ce zici tu
RăspundețiȘtergere