Mă gândesc la tine și-mi întreb sufletul: ”ce face?”; ”e
bine?”; ”se gândește și el la mine?”.
În minte îmi apare chipul tău, pe rând: înger – care îmi
înfrumusețează gândurile; și demon – ce cu privirea arzătoare, plină de
dorință, îmi îndeamnă inima la iubire. Săraca-mi inimă, va muri de dorul tău,
înger și demon ce ți-ai săpat chipul în mintea mea și a cărui iubire este
gravată pe inima mea!
Mă uit la tine și văd soarele, mă uit la soare și văd chipul
tău luminat de flacăra iubirii noastre.
Zâmbetul tău se pierde în asfințit, iar asfințitul este
zâmbetul tău cel mai frumos... Zâmbet care alină inima-mi bolnavă de dor, de
iubire, de doință și totuși... o inimă închisă cu lacăt.
O poartă este pusă între sentimente... ea îmi împiedică
vindecarea... inima mea va rămâne bolnavă, până când moartea va alege ca unul
dintre noi să îi lumineze locașul cu o dragoste neîmplinită.
... Învăluiți de aburii iubirii, alergăm spre infinit, iar
mâinile noastre împreunate ar vrea să nu se mai despartă... Dar, vai!...
Oprindu-mă să admir o floare de nu-mă-uita... am alunecat
din mâna ta spre a mă pierde pentru totdeauna în obscuritate...
... Aș vrea să te găsesc... dar... unde să te caut?...
Soarele a asfințit... iar luna nu mai răsare... Unde ești???...
... Dar stai!... am găsit un trandafir luminat de licurici
de speranță care pe fiecare petală ne împletiseră numele... Atunci... parcă
luminată de fulgerul iubirii... te-am văzut!...
... O, nu!... Ești prea departe... nu te pot ajunge... te
rog... vino mai aproape... îmi dau sufletul, inima și puterea pentru încă o
îmbrățișare de-a ta!...
Și totuși... în lumea asta cu susul în jos mai poate exista
dragoste? Peste tot văd numai sloganuri ce conțin acest cuvânt; dar toate sunt
numai o vrajă – frumos îmbrăcată cu inimioare și Cupidoni drăgălași – pe care
nu o poți privi mai profund deoarece te vei îngrozi de cât de goală și lipsită
de sens este.
... Atunci când vrei să primești iubire, îți pui întrebarea
dacă vei putea da înapoi iubire?...
... Nu mai pot mânca, nu mai pot gândi, nu mai pot dormi de
dragoste... vezi ce a făcut dragostea ta din mine?...
... Se spune prin lume că dragostea îți dă aripi să ajungi
până la nori și la soare; dar eu nu am nevoie de aripi pentru că tu ești
soarele meu - și tu ești chiar aici, lângă mine...
... Așa cum păsările își fac cuib în ramurile copacilor așa
aș vrea să stau în brațele tale pentru totdeauna...
... Toate aceste gânduri le-am spus amintirii tale... pentru
că tu nu ești cu mine; ai plecat lăsându-mi doar amintirea vagă a chipului tău
și speranța că te voi revedea...
... Sper să te întorci repede pentru că nu mai pot trăi fără
tine. Când tu ai plecat soarele meu s-a stins!...
... Știu că iubirea ce ți-o port te va aduce înapoi la mine,
pentru că locul pe care-l ocupi în inima mea este prea mare pentru oricine
altcineva!...
... Te aștept cu o iubire ce crește tot mai mult zi de
zi!...
*prima ”chestie” mai lunga pe care am scris-o vreodata...
**candva acum vreo 10 ani...
***de-atunci imi placeau punctele de suspensie :)) ...
**** scrisa pentru ora de romana (mi-a adus un 10... ca l-a facut pe prof sa-si stearga o lacrima pe furis asta nu mai zic...)
***** nu... nu am scris-o pentru nimeni anume... toti si niciunul... si in acelasi timp pentru The One...
****** influentele sunt multe si diverse,cred eu si foarte evidente, de la romanele de dragoste pana la Cantarea Cantarilor si inapoi la Eminescu, Blaga si Bacovia... chiar putin din Mizerabilii (pentru cei care ati citit-o ma gandesc la scrisoarea lui Marius pentru Cosette)
Dumnezeu să binecuvinteze alegerea ta și să întărească așteptarea ta.
RăspundețiȘtergereP.S.La penultima mea postare ai un premiu, nu știu dacă ai observat! :)