Love like the sky...

Love is like the ever changing canvas of the sky...

The bright colors of the early dawn or dusk,

The calming shades of a blue cloudless afternoon,

The scorching heat of summer's sun,

The icy chill of winter nights...

The vibrancy of spring,

The autumn quiet.

A passionate storm or a soothing shower.

 

Love like the sky...

Ever changing but trustworthy.

 

(R.A. - 23.03.2014)

Black Friday ...

”Tată, iartă-i căci nu știu ce fac!”
Le-am vindecat rănile,
Le-am ușurat greutățile,
Le-am potolit foamea,
Iar ei le-au prețuit toate la treizeci de-arginți.

”Tată, iartă-i căci nu știu ce fac!”
Au vrut de la mine război
Deși Eu venisem să le aduc pace.
Au vrut să mă facă-Mpărat,
Deși mă știau drept tâmplar.
Au vrut doar povești
Deși eram gata să le dau povețe.

”Tată, iartă-i căci nu știu ce fac!”
Peste ani și milenii încă-i mai chem și-i doresc.
Dar ei stau pierduți prin ale lumii plăceri.
Când vin dureri și necazuri Mă cauta subit;
Dar când e soare și voioșie rămân undeva , pictat pe un perete prăfuit.

”Tată, iartă-i căci nu știu ce fac!”
Și astăzi Mă vând, dar moneda e alta,
Cei treizeci de arginți s-au preschimbat în idoli moderni,
Iar timpul cu Mine-i din ce în ce mai puțin.

”Tată, iartă-i căci nu știu ce fac!”
Dragostea pentru Mine au transformat-o în religie,
Și-o recomandă cu tărie drept cârjă persoanelor bolnave sau senile.
Adesea am rămas doar o icoană pe cruce uitat...

”Tată, iartă-i căci nu știu ce fac!”

(R.A. - 13.04.2014)

De Florii...

”Osana, Fiul lui David!”
În grandioase urale, Isus își face intrarea triumfală în Cetatea Păcii.
Se împlineau astfel proorocii de mult uitate în suluri prăfuite,
Citite din când în când de rabini miopi
Ce vedeau doar slova scrisă și-mplinirea li se părea o dorită năluca.

”Osana, Fiul lui David!”
Venit ca-Mpărat, te dorim conducător și salvator DOAR de jugul roman.
Mântuire?!... Libertate?!...
O Lege cuprinsă-n doar două porunci???
Asta nu vrem!
Ne e bine cu Moise, profetii, cu mii de tradiții transformate în sfinte canoane.

”Osana, Fiul lui David!”
Astăzi te adorăm, dar în curând vom striga o cu totul altă urare.
Setea de moarte va fi chiar mai mare decât cea de-nchinare.

Tu, Isuse, rămâi cu dorința de-a ne strânge sub aripi;
Iar noi vom rămâne cu impresia că așteptările ne-au fost înșelate.
Ce tristă e uitarea minunilor și-a mângăierilor,
Cât de repede-a uitat mulțimea ruga cea fierbinte de-a rămâne-n  dragoste și îndurare.

”Osana, Fiul lui David!”
Urarea răsună și astăzi.
Ecoul ei trezește în noi dor de-nchinare și de totală adorare?
Sau poate e doar o urare ce se pierde treptat în zare...

(R.A. - 13.04.2014)