Black Friday ...

”Tată, iartă-i căci nu știu ce fac!”
Le-am vindecat rănile,
Le-am ușurat greutățile,
Le-am potolit foamea,
Iar ei le-au prețuit toate la treizeci de-arginți.

”Tată, iartă-i căci nu știu ce fac!”
Au vrut de la mine război
Deși Eu venisem să le aduc pace.
Au vrut să mă facă-Mpărat,
Deși mă știau drept tâmplar.
Au vrut doar povești
Deși eram gata să le dau povețe.

”Tată, iartă-i căci nu știu ce fac!”
Peste ani și milenii încă-i mai chem și-i doresc.
Dar ei stau pierduți prin ale lumii plăceri.
Când vin dureri și necazuri Mă cauta subit;
Dar când e soare și voioșie rămân undeva , pictat pe un perete prăfuit.

”Tată, iartă-i căci nu știu ce fac!”
Și astăzi Mă vând, dar moneda e alta,
Cei treizeci de arginți s-au preschimbat în idoli moderni,
Iar timpul cu Mine-i din ce în ce mai puțin.

”Tată, iartă-i căci nu știu ce fac!”
Dragostea pentru Mine au transformat-o în religie,
Și-o recomandă cu tărie drept cârjă persoanelor bolnave sau senile.
Adesea am rămas doar o icoană pe cruce uitat...

”Tată, iartă-i căci nu știu ce fac!”

(R.A. - 13.04.2014)