Mi se-nvolburează gândurille
Ca niște margarete fără petale...
”Mă iubește?!... Nu mă iubește?!...”
În străfundul zgomotului zilnic
Cuvinte cu ecou permanent
Se repetă halucinant:
”Îl iubesc?... Nu-l iubesc!...”
Reflexia-mi tristă în oglinda cugetului privește scrutător
Și-n ochi umbriți ascunde taine și-atingeri de cer.
Moara minții măcinând gânduri de iubire
Le transformă-n făină de vise...
Cu cât se adaugă mai multe măsuri
Coșmarul necredinței se luminează spre orizonturi fericite...
Inima coace nestingherită imense sentimente
Până când prin vene-or exploda
Și nicicum n-oi mai putea ascunde-așa iubire...
În foșnet de margarete schilodite
Sufletu-mi se-nvârte confuz:
”Nu mă iubește... Mă iubește...”
”Nu-l iubesc... Îl iubesc!...”
(R.A. - 24.08.2014)
Minuntata poezie...
RăspundețiȘtergere