Veșmânt curat
Emil Bulgăr
Veșmântul gândurilor mele
As vrea să-mi fie alb, curat;
Și-n tot ce pot gândii vreodată
Să n-am nimica întinat.
Chiar simțurile-ntregi, curate
Aș vrea să-mi fie alb veșmânt,
Ca niciodată întinate
Să nu-mi lucreze pe pământ.
Privirile să-mi fie limpezi
Iar duhul blând și liniștit
Așa cum mă-nvățai, Isuse,
Atuncea când ne-am întâlnit...
Aș vrea să am mereu aproape
Izvorul nesecat și sfânt.
Să sorb din tainicile ape
Putere-n fapte și-n cuvânt.
În inimă aș vrea lumina
Aprinsă din lumina Ta,
Iar peste toate dă-mi Mantaua
Iubirii de pe Golgota!
Atunci voi fi curat, Isuse,
Voi străluci în alb veșmânt,
Ca stelele în miez de noapte
În pribegia-mi pe pământ.
Iar când la țărmul veșniciei
Voi ancora-n ceresc popas,
Curat ca lacrima din gene
Curat vreau să sosesc acas'.
În strălucirile mărețe
În albul Tău din infinit,
Uimit de-atâta frumusețe,
Să simt că drumul mi-a sfârșit.
*
Veșmântul gândurilor mele
Aș vrea să-mi fie alb, curat;
Și-n tot ce pot gândi vreodată
Să n-am nimica întinat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu